Parcă și fața femeii începu să i se pară cunoscută. Și îi spuse acesteia, mustăcind: Auziți doamnă, „tinerelul” acela sunt eu, iar el e fi-miu! L-am adus să mă ajute!” În acea zi, soba femeii fu curățată și începu a dudui încălzind casa cu spor. Tot atunci a început și ucenicia lui Razvan Iancu, fiul sobarului iscusit.  Ca regulă, o sobă se curăță o dată la 2 ani, pentru a da randament bun din nou. Soba femeii depașise cu succes acest termen, cu vârf și îndesat... Nea’ Iancu n-a scris niciodată anunțuri în ziar. Oamenii vin mereu la el la poartă și-l întreabă când poate să le facă soba, cuptorul, grătarul sau șemineul. A lucrat în Constanța, dar și la Dobrich – Bulgaria, Chișinău – Moldova, Lepșa – Vrancea, Sfântu Gheorghe – Delta Dunării. Între anii 1991 – 2003, onorează cu succes contractele cu Ministerul Apărării, Ministerul Învățământului, ANL Basarabi, contracte ce depășesc 100 000 unități echivalente.

citeste mai departe ...

Calitatea vine din traditie

Povestea începe în Bărăganu, unul din satele Dobrogei, în anii `60, când Ilie Iancu, pe-atunci ucenic, învață tainele meseriei de sobar de la nea’ Ion Prodan, cel care ar mai lucra și azi, deşi a trecut de 90 de ani. În 1963, după ce a adus căldura în mai multe case, Ilie a mers în satul Pantelimon, chemat să facă o sobă la nea’ Vasile Dinescu. Văzându-l cum lucrează, l-a chemat și nea’ Martinescu. Mai apoi Petrea Mogoș, Mirea Mototolea, Radu Strâmbeanu și mulți alții. Și uite-așa a venit omul în sat pentru o sobă și a plecat după 5 ani... Pe undeva pe la mijlocul anilor ’80, o doamnă l-a chemat pe nea Iancu să „se uite un picla soba ei. „Am auzit ca mata te pricepi. Nu știu ce are, că nu mai dă căldură.  Mi-a facut-o mai demult un tinerel. N-am avut 15 ani probleme cu ea!” Și, după ce se uită un pic  la soba, Ilie Iancu își recunoscu lucrătura.

Copyright © 2010 - 2014 La Gura Sobei

Design: x7 Oradea